Lunch with Luis Palomino

Pe Luis Angel Palomino l-am auzit prima data în piesa remarcabilă a trupei Urma  "Cine iubeşte şi lasă", unde refrenul este o citare a "blestemului" Mariei Tanase. Apoi la multe evenimente, din ce în ce mai bune, ale unui grup de muzicieni care cântă în formule diferite de fiecare dată şi care au decis în ultima vreme să îşi facă de cap cu jazz-ul, blues-ul... orice numai live să fie, cu multe instrumente, improvizaţie uneori, fără greşeli întotdeauna, şi la cea mai bună calitate posibilă. Vorbesc de Raul Kusak, Hanno Hoefer, AG Weinberger, Lucian Pop, Claudiu Purcarin, Cătălina Oana Beţa, Clay Windham şi lista continuă până la cei mai buni studenţi de la secţia de jazz a Conservatorului. Ce m-a interesat în primul rând în această discuţie (înafară de Castro şi comunismul din Cuba, pe care am decis să le las spre final, după ce inchid reportofonul :) ), a fost viziunea despre muzică a unui latin care cântă la cel mai seducator instrument posibil din jazz: saxofonul. Şi mai ales, m-a interesat povestea unui muzician care a decis că în Estul Europei se simte cel mai bine. Părerea mea este că trebuie să ai o filosofie despre muzică, pentru a o înţelege mai bine, iar în cazul unui muzician, probabil, pentru a o cânta mai bine. Ce am aflat de la Luis este că nu e vorba de filosofie, ci şi de foarte multă matematică, de raţiune. Practic, ceea ce se aude la acest instrument este o matematică în acţiune. Partea filosofică vine mai apoi, când îi dai o semnificaţie personală, legată de propriile trăiri, ca artist şi ca ascultător. (Iuliana Briceag)

Cum ai ales România?

Am venit pentru un proiect cu Biu Marquetti (ex- vocalista din trupa Mandinga). Aveam o trupa de instrumentişti, Cubanissimo, cu trompeta, saxofon, pian, bass şi percuţii.  Intenţia noastră era sa fie un grup 100% cubanez, care să cânte timba sau salsa (spun "salsa" pentru ca acest termen mediatic  include toate genurile de muzica latino-americana : merengue,  bachata, jazz, timba etc.). Timba este un stil de muzica foarte frumos, tradiţional la noi şi are chiar şi influenţe de jazz. După ce s-a destrămat trupa, fiecare membru  s-a implicat în diferite proiecte. Aşa am ajuns eu în trupa Urma

De cât timp eşti aici?

De şase ani. Am venit la finalul anului 2007, in noiembrie. Până a ajunge aici am cântat şi prin alte ţări din Europa, în Canada, Japonia.

Cum ţi se pare că primeşte publicul român acest stil de muzică? Contează sângele nostru latin pentru a înţelege mai bine muzica pe care o cânţi?

Aici se ştie muzica noastră, se ascultă însă doar cei clasici, cum ar fi Buena Vista Social Club. Timba are un ritm puternic, nu e un stil de muzică foarte cunoscut. Este ceva exotic pentru români, are un temperament mai puternic, ca şi latinii în general. Iar aici, în România, temperamentul publicului este potrivit pentru salsa. Este şi o ţară oarecum ciudat poziţionată pe hartă, cum e Cuba în mijlocul apelor,  aşa e şi România ca ţară latină în Estul Europei. Aveţi o cultură foarte importantă. Mulţi români nu cunosc asta sau nu o recunosc, mai bine zis. Tind sa fie pesimişti, văd cu ochi mai buni ce se întâmplă afară decât la ei aici, în ţară.

" În România există spaţiu suficient pentru muzică şi mulţi muzicieni cred asta. Mulţi din afară spun că se simt mult mai relaxaţi aici, plus că femeile frumoase au legătură cu crearea muzicii frumoase, iar în România sunt multe."

Te-ai gândit să începi un proiect personal?

Este greu să dezvolţi propriul tău proiect muzical. Se poate, însă e foarte dificil. Nu am încă intenția asta, un proiect muzical are nevoie de o direcţie clară şi de foarte mult timp acordat cu răbdare.

Cum se cânta în România?

Din punctul meu de vedere, marea parte a muzicii româneşti se face cunoscută cu ajutorul mass-media şi acest tip de muzică este realizat cu ajutorul tehnologiei. E foarte uşor aşa, dacă ai bani.

Mie îmi place mai mult muzica live, nu imaginea comercială care se vinde. Imi plac locurile unde am contact cu instrumentul meu, cu muzica, cu publicul, daca e prezent sau nu, dar şi cu muzicienii. Vreau să simt muzica, să fie interpretată de mine şi să nu predomine doar intenţia comercială.

Fiecare cântă cum vrea, eu vreau să cânt ca să simt, nu am intenţii de a apărea neapărat la televizor, nu vreau acel pachet comercial.

" Îmi place aici că s-au întâlnit mai multe culturi, acesta este cel mai interesant lucru. Nu există un singur stil de muzică, sunt influenţe din toate, aşa că material există pentru a crea o muzică bună, unde tehnologia şi energia umană merg împreună. "

Preferi improvizaţiile în timpul concertelor?

Îmi place sa improvizez, dar asta nu înseamnă ca nu sunt pregătit de dinainte. Întotdeauna avem o schemă logică după care cântam.

Şi cum faceţi asta, cum comunică muzicienii pe scenă?

Fiecare are spaţiul lui, în primul rând, pentru instrumentul său. Fie că e vorba de un solo sau de o armonie a tuturor instrumentelor. Exista o formă muzicală întotdeauna. Daca nu ai aşa ceva, nu poţi face nimic. Sigur, se poate şi fără, dar implică riscul de a nu mai face artă muzicală, şi se simte.

Îşi dă seama publicul ce nu e bine, atunci când ascultă o improvizaţie?

Da. Întotdeauna sunt două elemente: muzicienii  şi publicul. Cine cânta şi cine aude. Cei care aud trebuie să înţeleagă. Daca nu înţeleg, înseamnă că tu, ca muzician, nu emiţi o formă muzicală coerentă pentru cine ascultă sau cine ascultă nu e pregătit pentru aceasta. Ce e muzica? Este un echilibru între cine face muzică şi cine o ascultă. Dacă eu cânt singur şi mă ascult, ok, e bine pentru mine, dar nu există un final cum e atunci când sunt oameni în faţă ta şi le place. Eu cânt des singur, însă în public pentru mine contează cine ascultă, cine răspunde.

Răspunde.. prin aplauze?

Nu neapărat prin aplauze, nu toata lumea se manifestă prin aplauze. Oamenii pot simţi în interior muzica, nu trebuie să bată din palme. Nu e corect să crezi că dacă ai fost plăcut, trebuia neapărat să fii aplaudat. Daca ai cântat un solo şi nu ai fost aplaudat, nu înseamnă că nu ai fost apreciat. Nu e ca la teatru.

Ce public preferi, cel care asculta în linişte sau cel care se manifestă... prin dans spre exemplu?

Intenţia mea atunci când cânt nu este neapărat de a face oamenii să danseze. Sigur, dacă e vorba de salsa, e ok! Nu ştiu, pentru mine este vorba de energia pe care o transmite publicul. Unii o transmit prin dans, alţii doar ascultă cu admiraţie sau emoţie şi transmit o altfel de energie… ei stau şi analizează. Depinde de cine anume recepţionează. Nu ştiu ce e mai bine, care e mai bun. Contează muzica, atâta tot. Muzica bună. Este important să simţi apoi răspunsul la această muzică. Şi dacă nu aplaudă, e la fel de bine.

" Muzica, indiferent cum e făcută, are intenţia de a fi un joc al sunetelor.
Pictorii, scriitorii, actorii, se manifesta altfel. Arta e un mijloc de a comunica cu publicul, dar şi cu tine, cu problemele tale, cu îndoielile tale. Publicul poate nu ştie asta, dar muzicianul aşa se manifestă. În public ar putea să fie acel scriitor, acel actor, să mă asculte. Poate pentru el muzica ce se aude trezeşte ceva, de asemenea. Poate le trezeşte o sursă de inspiraţie. Mulţi pictori apreciază lumea sunetelor. O scenă de muzică se poate transforma într-una de tablou. Trezeşte creativitatea. Se creează astfel o comunicare între noi toţi.
Poate, de fapt, aşa a început totul. Omul a ascultat mai întâi. A ascultat păsările şi sunetele din natură şi apoi a exprimat asta printr-un flaut, spre exemplu."

Compui muzică?

Da, am studiat compoziţie. Am terminat Institutul Superior de Arte, la secţia Compoziţie, în Cuba. Dar când compun e doar pentru mine, experimentez acasă, încă nu este pentru public. E mai greu pentru mine fiindcă nu am găsit un spaţiu potrivit în care să mă manifest. Cânt la saxofon, flaut şi pian şi vreau să învăţ să cânt la clarinet. Imi plac şi chitara şi percuţiile. Dar saxofonul este cel mai important pentru mine. Apoi urmează flautul şi pianul, însă ca ceva complementar. Când  compun, am nevoie de pian. Este un instrument ritmic, este melodic, armonic, iar când se improvizează este important să ştii armonia, adică tema principală. Daca ştii pianul, ştii ce urmează în improvizaţiile de jazz sau de blues, ştii ce legătură are un acord cu altul.

" În general, muzica este ca şi matematica. Are multe expresii şi armonii care au evoluat din matematică, din nişte acorduri simple. Totul în compunerea muzicii este teorie matematică, începând de la felul în care se organizează gama de sunete. Sigur, tu simţi ceva, vrei să exprimi ceva, dar fără teoria muzicală nu poţi. Poţi cânta desigur după ureche, dar ceva complex nu vei face. "

Dacă simţi că publicul nu acceptă uşor muzica ta, ce faci: te adaptezi sau insişti în continuare?

Eu sunt de părere ca trebuie sa ne adaptăm. Cred că nimeni nu deţine adevărul. Dacă tu ştii că faci o muzică bună, s-ar putea să te înşeli. Poţi să insişti cu o idee pe care o ai doar dacă ai un obiectiv clar definit, pe termen lung. Dacă faci muzică pentru publicul larg nu poţi să pretinzi că vii cu cea mai bună variantă la momentul actual. Fiindcă tu depinzi de acel public. Trebuie sa te adaptezi, trebuie să te schimbi puţin.

Sigur, depinde şi de ce simte nevoia publicul: dacă vrea muzică de distracţie, atunci de ce să asculte concepte şi filosofii pe ritmuri de muzică? Mulţi intelectuali judecă repede muzica comercială dar, din punctul meu de vedere, se înşeală. Majoritatea aşteaptă ca cei ce o inconjoară să fie la fel şi să interpreteze în acelaşi mod. Nu toata lumea are acelaşi nivel de conștiință. Fiecare persoană se adaptează şi se schimbă continuu. Este un proces lung.

Deci cererea creează oferta?

Întotdeauna există o cerere din partea publicului. Aşa că acum singura formă de a reuşi un echilibru între ofertă şi cerere este de a se adapta creatorul de muzică  la publicul său. 

" Eu, personal, încerc să mă adaptez publicului. Îmi place să cânt în România. Este o zonă unde se poate găsi un echilibru, între vest şi est, între lumea occidentală şi lumea orientală. O zonă în care două culturi se întâlnesc nu are cum să nu fie interesantă, vorbind din punct de vedere muzical. Şi ar trebui apreciată mai mult."

sursa pozelor: https://www.facebook.com/urmabook

Despre Noi | Meniu Bar | Meniu Restaurant | Evenimente | Galerie Foto | Opinii | Parteneri | Contact | Sitemap